Complexul lui Oedip – cum ar trebui educat un copil indragostit de parintele sau?

Desi complexul lui Oedip este o teorie care nu a fost niciodata unanima in randul psihologilor, ramane relevant pentru multi chiar si in prezent, marcand un pas important in dezvoltarea identitatii sexuale a copilului.

Ce este de fapt complexul lui Oedip?

Definitia stiintifica se refera la manifestarea unei pasiuni aratata de un copil pentru parintele sau de sex opus. Aceasta faza apare de obicei intre varsta de 3 – 6 ani si poate fi experimentata mai mult sau mai putin intens in functie de temperamentul copilului sau in functie de diferitele circumstante (prezenta sau absenta parintelui de sex opus din viata copilului). Astfel, aceasta faza poate trece neobservata la un copil sau se poate manifesta mai semnificativ la altul. Parintii nu ar trebui sa se panicheze, ci ar trebui sa stie cum sa rezolve conflictele asociate complexului oedipian astfel incat cel mic sa se dezvolte cat mai armonios posibil.

In jur de trei ani, sau chiar de la doi ani si jumatate, baietelul devine posesiv cu mama sa, cere mai multe imbratisari si tandrete. De asemenea, poate cauta sa intre in intimitatea sexuala a parintilor sai, de exemplu, intrand fara sa bata in dormitorul lor. Freud desemneaza aceasta etapa sub denumirea de faza falica, deoarece baiatul, aflat in plina faza de descoperire a corpului sau, este constient de faptul ca penisul este un element cheie în intimitatea parintilor sai din care este exclus.

Desi poate parea un subiect delicat pentru orice familie care traverseaza aceste episoade, exista anumite metode care vin ajutorul parintilor astfel incat copilul sa depaseasca etapa intr-un mod constructiv, intr-un mod in care i se arata ca este inteles si ca dispune de libertate de manifestare:

  1. Manifestarea intelegerii si a grijii atunci cand copilul are izbucniri de dragoste, evitand in acelasi timp sa dea ordine.
  2. Asigurarea ca ambii parinti sunt implicati in activitatile de zi cu zi, in special in timpul acestei perioade.
  3. Evitarea situatie in care un singur parinte mearge sa adoarma copilul
  4. Incurajarea activitatilor de tip tata-fiu si mama-fiica, deoarece este de dorit ca acesta sa dezvolte o relatie pozitiva si semnificativa cu fiecare parinte.
  5. Manifestarea sensibilitatii atunci cand copilul incearca sa-si afirme identitatea. Aceasta atitudine incurajatoare ii va permite sa fie mandru de identitatea de gen.

Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor referitoare la cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri. Pentru alte detalii, va rugam sa accesati pagina Politică de Confidențialitate.